Proiectarea, organizarea și conducerea proceselor economice
O strategie economică nu produce rezultate prin simpla ei formulare.
Pentru ca strategia să devină realitate, ea trebuie transformată într-un sistem de procese, resurse, responsabilități și acțiuni capabile să producă rezultatele proiectate.
Această transformare reprezintă trecerea de la intenția strategică la mecanismul economic executabil.
Proiectarea, organizarea și conducerea proceselor economice formează astfel mecanismul prin care strategia societății poate fi operaționalizată și menținută în funcțiune până la realizarea rezultatelor urmărite.
1. Strategia stabilește direcția
Orice proces economic trebuie să pornească de la un rezultat urmărit.
Strategia stabilește:
poziția pe care societatea dorește să o ocupe;
rezultatele economice urmărite;
domeniile în care vor fi utilizate resursele;
avantajele care trebuie construite;
direcțiile de dezvoltare;
relațiile economice și sociale care trebuie create sau consolidate.
Dar strategia reprezintă încă o construcție proiectată.
Pentru a produce efecte, aceasta trebuie transformată într-un mecanism de realizare.
2. Proiectarea transformă obiectivul într-un mecanism economic
Proiectarea activității economice stabilește cum poate fi realizat rezultatul urmărit.
Aceasta presupune definirea:
proceselor necesare;
resurselor;
succesiunii activităților;
responsabilităților;
relațiilor dintre funcțiile societății;
criteriilor de performanță;
informațiilor necesare pentru control.
În acest mod, obiectivul strategic este descompus în procese executabile.
Strategia răspunde la întrebarea:
Unde vrem să ajungem?
Proiectarea economică răspunde la întrebarea:
Ce mecanism trebuie construit pentru a putea ajunge acolo?
3. Organizarea creează condițiile necesare execuției
Un proces proiectat nu poate funcționa dacă nu sunt create condițiile necesare realizării lui.
Organizarea presupune punerea în relație a:
resurselor financiare;
resurselor materiale;
personalului;
tehnologiei;
informației;
responsabilităților;
termenelor;
procedurilor de lucru.
Aceste elemente trebuie conectate într-o mecanică funcțională.
Organizarea este, astfel, condiția prin care proiectul economic poate prinde viață.
Fără organizare, strategia rămâne intenție, iar proiectarea rămâne model.
4. Programarea transformă mecanismul într-un proces desfășurat în timp
Activitatea economică se realizează în timp.
De aceea, procesele trebuie programate.
Programarea stabilește:
etapele;
succesiunea acțiunilor;
termenele;
dependențele dintre activități;
momentele de verificare;
resursele necesare fiecărei faze.
Prin programare, mecanismul proiectat este transformat într-un traseu executabil.
Se creează astfel legătura dintre:
obiectiv → proces → timp → resursă → rezultat.
5. Conducerea menține procesele pe direcția proiectată
Niciun proces economic real nu evoluează perfect conform planului inițial.
În timpul execuției apar schimbări:
costuri diferite;
întârzieri;
modificări de piață;
lipsa unor resurse;
erori;
oportunități noi;
schimbări tehnologice sau legislative.
De aceea, proiectarea trebuie continuată prin conducere.
Conducerea procesului presupune observarea realității, compararea cu programul și intervenția atunci când apar abateri.
Mecanismul devine astfel:
proiectare → execuție → măsurare → analiză → corecție → continuarea execuției.
Gestionarea nu înseamnă doar urmărirea rezultatului final.
Înseamnă menținerea procesului în condițiile necesare pentru ca rezultatul să rămână realizabil.
6. Project management-ul oferă mecanismul de coordonare
Atunci când obiectivul presupune participarea mai multor persoane, funcții și resurse, conducerea trebuie organizată într-un sistem coerent de coordonare.
Metodologia de project management permite structurarea acestei activități.
Proiectul poate fi organizat prin:
obiective definite;
etape;
responsabilități;
termene;
bugete;
resurse;
indicatori;
livrabile;
puncte de control.
Echipele nu mai sunt coordonate exclusiv în jurul activităților pe care trebuie să le execute, ci în jurul rezultatelor pe care trebuie să le producă.
Aceasta este o diferență fundamentală.
Activitatea este mijlocul.
Rezultatul este referința.
7. Performanța trebuie proiectată, nu doar constatată
Performanța economică nu trebuie tratată doar ca un rezultat care este măsurat după apariția lui.
Ea trebuie introdusă încă din faza de proiectare.
Aceasta presupune stabilirea:
nivelului de producție urmărit;
calității necesare;
consumului acceptabil de resurse;
productivității;
costurilor;
termenelor;
indicatorilor de rezultat.
În acest mod, procesul poate fi evaluat pe parcurs în raport cu standardul de performanță urmărit.
Performanța devine criteriu de proiectare a procesului, nu doar criteriu de evaluare a trecutului.
8. Dezvoltarea trebuie să fie cantitativă și calitativă
Evoluția economică nu presupune doar producerea unei cantități mai mari.
O societate poate crește cantitativ și, în același timp, să devină mai puțin eficientă.
De aceea, dezvoltarea trebuie urmărită simultan pe mai multe dimensiuni:
cantitatea rezultatelor produse;
calitatea acestora;
productivitatea resurselor;
eficiența proceselor;
competența profesională;
capacitatea tehnologică;
calitatea relațiilor economice create.
Creșterea reală apare atunci când societatea poate produce mai mult, mai bine și cu o utilizare mai eficientă a resurselor.
9. Procesele economice creează relații sociale
Activitatea economică nu se desfășoară izolat.
Orice proces conectează societatea cu alte persoane și organizații:
salariați;
clienți;
furnizori;
finanțatori;
profesioniști;
instituții;
alte întreprinderi.
De aceea, proiectarea economică produce și o arhitectură a colaborării sociale.
O societate performantă creează cerere pentru competențe, servicii, tehnologie și produse furnizate de alte organizații.
Aceste relații pot genera, la rândul lor, dezvoltarea partenerilor.
10. Dezvoltarea unei economii poate potența dezvoltarea altor economii
Într-un sistem economic interdependent, performanța unei organizații nu produce efecte numai în interiorul acesteia.
Atunci când o societate își dezvoltă procesele, poate determina:
furnizorii să își îmbunătățească produsele;
personalul să își dezvolte competențele;
partenerii să introducă tehnologii noi;
prestatorii să își diversifice serviciile;
apariția unor relații comerciale mai complexe.
Astfel, dezvoltarea economică se poate propaga prin relațiile de colaborare.
Creșterea unei organizații devine stimul pentru perfecționarea altora.
11. Performanța economică produce capacitate de construcție socială
Cu cât procesele economice devin mai eficiente, cu atât societatea poate mobiliza mai multe resurse pentru obiective noi.
Performanța produce:
resurse → capacitate de investiție → procese noi → competențe noi → relații economice noi → rezultate superioare
Se formează astfel un mecanism cumulativ.
Societatea nu doar produce rezultate economice.
Ea își dezvoltă propria capacitate de a construi rezultate viitoare.
Iar atunci când acest proces se extinde prin relațiile cu alte organizații, crește și capacitatea sistemului economic de a se perfecționa.
12. Proiectarea economică trebuie să fie un proces continuu
O societate nu poate fi proiectată o singură dată.
Piețele evoluează, tehnologia se modifică, resursele se schimbă, iar rezultatele obținute creează posibilități noi.
De aceea, mecanismul economic trebuie permanent evaluat și reproiectat.
Procesul devine:
strategie → proiectare → organizare → programare → execuție → control → rezultat → învățare → reproiectare
Această succesiune transformă activitatea economică într-un proces permanent de dezvoltare.
Ideea centrală
Strategia definește viitorul urmărit.
În această perspectivă, proiectarea, organizarea și conducerea proceselor economice reprezintă mecanismul prin care intenția antreprenorială este transformată într-o construcție economică funcțională.
Iar performanța acestei construcții nu produce numai rezultatul propriei societăți.
Prin colaborarea cu persoanele și organizațiile din jurul său, poate genera capacitatea de dezvoltare și perfecționare a unui sistem economic mai larg.
