Contabilitatea ca sistem de reprezentare a activității economice
Contabilitatea este una dintre funcțiile prin care activitatea economică a societății este transformată într-o imagine organizată, măsurabilă și verificabilă.
Operațiunile desfășurate de societate produc permanent modificări asupra resurselor, obligațiilor, costurilor, veniturilor și rezultatelor. Rolul contabilității este de a identifica aceste efecte, de a le organiza și de a le reprezenta într-o formă care poate fi utilizată atât pentru conformare, cât și pentru gestiunea activității.
1. Contabilitatea pornește de la procesele reale ale societății
Informația contabilă nu există independent de activitatea economică.
Ea apare ca efect al proceselor desfășurate:
achiziții;
vânzări;
producție;
prestări de servicii;
investiții;
finanțări;
încasări și plăți;
utilizarea resurselor;
relațiile cu personalul.
Fiecare dintre aceste procese generează informații care trebuie identificate și reprezentate în sistemul contabil.
Contabilitatea devine astfel o imagine structurată a activității efectiv realizate.
2. Măsurarea transformă operațiunile în informație economică
Pentru ca procesele să poată fi urmărite și comparate, efectele lor trebuie măsurate.
Contabilitatea exprimă operațiunile într-o unitate comună și permite observarea relațiilor dintre:
resurse;
costuri;
obligații;
venituri;
creanțe;
disponibilități;
rezultate.
Prin măsurare, evenimente economice diferite devin comparabile și pot fi analizate în cadrul aceluiași sistem.
3. Înregistrarea creează memoria economică a societății
Activitatea unei societăți se desfășoară continuu.
Deciziile luate astăzi produc efecte care pot fi observate după săptămâni, luni sau chiar ani.
Prin înregistrarea sistematică a operațiunilor, contabilitatea păstrează memoria economică a organizației.
Această memorie permite reconstruirea evoluției unui proces și înțelegerea modului în care s-a format un rezultat.
4. Clasificarea oferă structură informației
Simpla acumulare a documentelor și a datelor nu este suficientă.
Pentru a deveni utilă, informația trebuie clasificată după natura și funcția economică a operațiunilor.
Prin această organizare pot fi urmărite distinct:
activele și sursele de finanțare;
veniturile și cheltuielile;
costurile;
creanțele și obligațiile;
investițiile;
fluxurile financiare;
rezultatele.
Clasificarea permite trecerea de la evenimente individuale la imaginea ansamblului.
5. Contabilitatea trebuie să reprezinte mecanismul economic real
Un sistem contabil util nu trebuie să urmărească doar îndeplinirea obligațiilor formale.
El trebuie organizat astfel încât să reflecte modul concret în care funcționează societatea.
Aceasta presupune adaptarea evidenței la:
procesele economice;
centrele de responsabilitate;
proiectele desfășurate;
sursele de finanțare;
structura costurilor;
tipurile de venituri;
obiectivele urmărite de management.
În acest mod, informația contabilă poate fi conectată direct cu mecanismul economic pe care îl reprezintă.
6. Reprezentarea contabilă permite controlul evoluției
Odată organizată, informația permite compararea între:
ceea ce a fost proiectat și ceea ce s-a realizat efectiv.
Pot fi urmărite:
nivelul costurilor;
gradul de realizare a veniturilor;
utilizarea resurselor;
evoluția creanțelor și datoriilor;
rezultatele proiectelor;
fluxurile de numerar;
modificarea poziției financiare.
Prin această comparație, contabilitatea devine un instrument de control al evoluției proceselor economice.
7. Contabilitatea susține continuitatea deciziei
Managementul nu are nevoie doar de informații corecte.
Are nevoie de informații coerente și disponibile într-un moment în care încă mai poate interveni asupra procesului.
Prin organizarea continuă a datelor, contabilitatea oferă suport pentru deciziile privind:
utilizarea resurselor;
costurile;
finanțarea;
investițiile;
ritmul activității;
corectarea abaterilor.
Astfel, contabilitatea contribuie la menținerea legăturii dintre obiectivul proiectat, execuția procesului și rezultatul obținut.
