Cercetarea și analiza mediului economic

O societate nu își construiește performanța exclusiv prin organizarea proceselor interne.

Ea funcționează într-un mediu economic format din clienți, furnizori, parteneri, finanțatori, competitori, profesioniști și instituții, fiecare având propriile obiective, resurse și capacități de acțiune.

De aceea, cercetarea economică nu trebuie redusă doar la întrebarea:

„Ce cere piața?”

Ea trebuie să răspundă unei întrebări mai ample:

„Cu cine, prin ce relații și în jurul căror obiective poate societatea construi procese economice capabile să producă dezvoltare?”

1. Mediul economic este un sistem de relații

Activitatea economică nu se produce izolat.

Pentru realizarea unui rezultat, societatea intră în relație cu:

• clienți;
• furnizori;
• salariați și colaboratori;
• finanțatori;
• parteneri comerciali;
• profesioniști;
• instituții publice;
• alte organizații economice.

Fiecare participant urmărește propriile obiective și dispune de anumite resurse.

Cercetarea mediului economic trebuie să identifice aceste obiective, capacități și relații pentru a înțelege unde există posibilitatea construirii unei colaborări productive.

2. Cercetarea urmărește obiectivele subiecților economici

Clientul nu cumpără un produs doar pentru că acesta există.

Furnizorul nu participă la un proces doar pentru că poate produce.

Fiecare subiect economic acționează pentru realizarea propriilor obiective.

De aceea, cercetarea trebuie să identifice:

• ce rezultat urmărește fiecare participant;
• ce problemă încearcă să rezolve;
• ce resurse deține;
• ce resurse îi lipsesc;
• ce nivel de performanță urmărește;
• ce risc este dispus să accepte;
• ce tip de colaborare îi poate amplifica propria capacitate de acțiune.

În acest mod, analiza economică trece de la simpla observare a cererii la înțelegerea mecanismului de acțiune al subiecților.

3. Obiectivul comun permite formarea colaborării

Colaborarea economică apare atunci când obiectivele individuale pot fi conectate într-un rezultat care creează valoare pentru participanți.

Societatea trebuie să identifice acele obiective în jurul cărora poate exista o convergență de interese.

Un obiectiv comun nu presupune ca participanții să urmărească exact același rezultat.

Clientul poate urmări eficiența.

Furnizorul poate urmări dezvoltarea producției.

Societatea poate urmări extinderea activității.

Dar același proces economic poate permite fiecăruia să își realizeze propriul obiectiv.

Aici apare posibilitatea coagulării voințelor individuale într-o acțiune economică organizată.

4. Forța unui proiect economic se formează în jurul obiectivului

Resursele nu se mobilizează în abstract.

Ele se mobilizează în jurul unui obiectiv suficient de clar și suficient de valoros pentru participanți.

Atunci când obiectivul este bine definit, acesta poate atrage:

• competență;
• capital;
• tehnologie;
• furnizori;
• clienți;
• parteneri;
• capacitate de muncă;
• informație.

În acest sens, obiectivul funcționează ca un punct de concentrare a resurselor și voințelor individuale.

Forța economică a proiectului nu este dată doar de resursele inițiale ale inițiatorului.

Ea poate crește prin capacitatea acestuia de a atrage și organiza resursele altor participanți în jurul rezultatului proiectat.

5. Autoritatea economică se construiește prin rezultate

Participanții acceptă mai ușor să coopereze cu o societate atunci când aceasta demonstrează că poate organiza procese și produce rezultate.

Rezultatele trecute formează:

• credibilitate;
• reputație;
• încredere;
• capacitate de negociere;
• autoritate profesională.

Dar dezvoltarea nu se poate baza exclusiv pe trecut.

Societatea trebuie să poată construi și o reprezentare credibilă a rezultatului viitor.

Aceasta presupune proiectarea unui mecanism suficient de coerent încât ceilalți participanți să poată înțelege:

• ce se urmărește;
• cum va fi realizat;
• ce rol au;
• ce vor obține;
• ce riscuri există;
• ce resurse sunt necesare.

În acest mod, proiectarea economică devine și un instrument de atragere a cooperării.

6. Colaborarea poate amplifica performanța individuală

Un proces economic performant nu trebuie să producă valoare numai pentru societatea care îl inițiază.

El poate crea condițiile prin care și ceilalți participanți își dezvoltă capacitatea.

Un furnizor își poate perfecționa produsul.

Un colaborator își poate dezvolta competența.

Un client poate obține un rezultat superior.

Un partener poate accesa o piață nouă.

Astfel, colaborarea devine stabilă atunci când participanții constată că participarea la proces le amplifică propria capacitate de dezvoltare.

Societatea nu mai construiește doar o tranzacție.

Construiește un mecanism în care interesele participanților pot evolua împreună.

7. Cercetarea economică trebuie să identifice potențialul de cooperare

Analiza mediului economic nu trebuie să urmărească exclusiv dimensiunea actuală a participanților.

Trebuie analizat și potențialul lor de dezvoltare.

Un partener mic, dar capabil să se perfecționeze rapid, poate deveni mai valoros pentru un proiect decât un participant mare, dar rigid.

De aceea, cercetarea trebuie să observe:

• capacitatea de adaptare;
• competența;
• disponibilitatea pentru colaborare;
• capacitatea de investiție;
• potențialul de creștere;
• compatibilitatea strategică;
• capacitatea de învățare.

Astfel se pot identifica participanții care pot evolua împreună cu proiectul.

8. Strategia organizează această forță în timp

Identificarea unei oportunități nu este suficientă.

Participanții, resursele și acțiunile trebuie organizate într-o strategie.

Strategia stabilește:

• obiectivul;
• participanții;
• resursele;
• rolurile;
• etapele;
• relațiile;
• rezultatele intermediare;
• modul în care colaborarea trebuie să evolueze.

Prin aceasta, voințele individuale sunt transformate într-un mecanism de acțiune colectivă.

9. Proiectarea și planificarea creează algoritmul logic al colaborării

Pentru ca un obiectiv comun să poată fi realizat, trebuie construit traseul prin care participanții ajung la rezultat.

Acest traseu poate fi privit ca un algoritm:

obiectiv → participanți → resurse → procese → responsabilități → sincronizare → rezultate intermediare → rezultat final

Proiectarea stabilește mecanismul.

Planificarea stabilește desfășurarea acestuia în timp.

Fără această structură, colaborarea rămâne dependentă de improvizație.

10. Sincronizarea proceselor creează eficiența colectivă

Unul dintre cele mai importante rezultate ale organizării este sincronizarea.

Furnizorul trebuie să producă atunci când resursa este necesară.

Finanțarea trebuie să existe înainte de momentul consumului.

Personalul trebuie să fie disponibil atunci când procesul intră în execuție.

Clientul trebuie să poată primi rezultatul atunci când acesta este produs.

Performanța sistemului depinde astfel nu numai de calitatea fiecărui participant, ci și de sincronizarea contribuțiilor lor.

Un mecanism performant transformă resurse individuale dispersate într-o capacitate colectivă de acțiune.

11. Eficiența creează resurse pentru dezvoltarea următoare

Atunci când procesele sunt bine organizate, rezultatul economic produce resurse noi.

Aceste resurse pot finanța:

• perfecționarea participanților;
• tehnologii noi;
• extinderea capacității;
• dezvoltarea produselor;
• noi colaborări;
• obiective strategice mai complexe.

Se formează astfel un ciclu de dezvoltare:

colaborare → performanță → resurse → perfecționare → capacitate mai mare → colaborare mai complexă

Creșterea devine cumulativă.

12. Cercetarea mediului economic este un proces continuu

Mediul economic se modifică permanent.

Apar:

• tehnologii noi;
• competitori;
• nevoi noi;
• reglementări;
• modificări ale costurilor;
• noi competențe;
• noi forme de colaborare.

De aceea, cercetarea nu trebuie realizată numai înaintea unei investiții.

Ea trebuie să devină un proces continuu de observare și interpretare a mediului în care societatea operează.

Societatea trebuie să poată identifica din timp atât amenințările, cât și noile posibilități de dezvoltare.

Ideea centrală

Cercetarea și analiza mediului economic nu reprezintă doar studiul pieței pentru identificarea unui client.

Ele urmăresc identificarea oamenilor, organizațiilor, resurselor, obiectivelor și relațiilor care pot fi conectate pentru realizarea unei construcții economice comune.

Obiectivul economic concentrează voințele și resursele.

Strategia stabilește direcția.

Proiectarea construiește mecanismul.

Planificarea sincronizează acțiunile.

Performanța produce resurse pentru dezvoltarea următoare.

În acest fel, societatea nu se limitează la adaptarea pasivă la mediul economic.

Ea poate identifica potențialul existent, poate organiza cooperarea și poate contribui activ la construirea unui mediu economic mai performant.